Băsescu a fost imaginea cinismului pur: un jucător politic abil, dar care a lăsat în urmă multă polarizare, scandaluri și un gust amar.
A jucat tare, adesea fără scrupule.
Iohannis, pe de altă parte, a venit ca o speranță — calm, cu imaginea unui om serios. Dar în timp, s-a transformat în simbolul tăcerii și al nepăsării.
A merge la vot e ca și cum ai merge la același film prost, dar de fiecare dată cu un alt poster.