Când omenirea a aflat cum funcționează atomul, ar fi putut să-și construiască un viitor curat și luminos:
Fuziunea, nu fisiunea
În loc să desfacă atomul (fisiune, care produce deșeuri și arme), omenirea putea investi direct în fuziune — procesul Soarelui.
Ar fi fost o revoluție energetică: fără poluare, fără riscuri, fără ură.
Fuziunea controlată oferă energie practic nelimitată din apă
Dar nu.
Au zis: „hai mai întâi să vedem cât de tare explodează dacă enervăm atomul.”
Astfel a luat naștere epoca în care genii cu halate albe au lucrat la arme destinate să șteargă civilizația de pe fața pământului — în numele „păcii”.
Pacea prin panică
După ce a fost testată prima bombă, liderii lumii au tras concluzia logică:
„Dacă fiecare are una, nimeni n-o va folosi.”
Și s-au apucat să construiască mii.
Pentru siguranță.
S-a numit „echilibru strategic”, dar în esență era doar o formă sofisticată de teroare reciprocă.
Planeta devenise un cartier periculos în care fiecare vecin doarme cu degetul pe trăgaci, convins că ceilalți sunt mai nebuni decât el.
Tratatul care nu se aplică celor care contează
În 2021, omenirea a semnat un tratat istoric: interzicerea completă a armelor nucleare.
Un moment de glorie morală, aplaudat de toți…
Mai puțin de țările care le dețin efectiv (marile puteri nucleare nu sunt părti ale tratatului).
Descurajarea – varianta oficială a nebuniei
„Noi nu vrem război, dar dacă îl pornești tu, te distrugem primii.”
Aceasta este, pe scurt, filosofia descurajării nucleare.
Adică omenirea își asigură pacea prin promisiunea distrugerii totale.
Nici Freud n-ar fi putut inventa o logică mai paradoxală.
O specie de genii cu instincte de maimuțe
Am cucerit luna, am cartografiat genomul uman și am învățat să comunicăm cu inteligențe artificiale.
Dar încă ne certăm pe teritorii și resurse ca niște triburi preistorice cu bombe în loc de bețe.
Cred că suntem singura specie care a construit ceva ce o poate distruge complet — și i-a zis „garanție de securitate”.
