Funeraliile unui fost președinte nu sunt doar despre omul care a plecat. Sunt despre istorie. Despre memoria colectivă. Despre cine suntem și ce alegem să transmitem generațiilor următoare. Iar în cazul lui Ion Iliescu, simbolul tranziției românești — cu toate luminile și umbrele epocii sale — absența unor lideri politici de la ceremonie spune, poate, mai mult decât orice discurs.
O fotografie lipsă în istoria USR
Prezența lui Ilie Bolojan, lider marcant al PNL și adversar politic al lui Iliescu încă din anii ’90, dar și a fostului președinte Emil Constantinescu, care a stat de la început până la finalul slujbei, a fost un gest de respect instituțional și maturitate democratică. O fotografie cu acești oameni la funeralii va rămâne în arhive.
În schimb, USR, partid născut pe valul unui radicalism moral autoproclamat, nu a trimis niciun reprezentant. Nici măcar un gest simbolic, o coroană, o prezență discretă. Nimic.
Această decizie nu e protest, ci imaturitate politică. O lipsă de înțelepciune care trădează o înțelegere superficială a democrației și a respectului pentru funcția supremă în stat.
Lecția americană: bărbați de stat, nu doar politicieni
Privind dincolo de ocean, la funeraliile lui George H. W. Bush, rivali politici istorici ca Barack Obama și Donald Trump au stat unul lângă celălalt. Nu pentru că se simpatizau. Ci pentru că democrația americană știe că în fața morții unui fost președinte, diferențele ideologice se suspendă. Rămâne respectul pentru instituție. Pentru națiune. Pentru trecut.
Despre „capitalismul de cumetrie” — adevăruri și ipocrizii
Vocea USR a fost, în aceste zile, una a criticii tăioase. Drulă, Năsui, Voiculescu — lideri ai noii generații politice — au vorbit din nou despre „capitalismul de cumetrie” moștenit de la Iliescu.
Dar un detaliu e rar spus cu voce tare: tocmai părinții acestor lideri au beneficiat de sistemul creat în anii ’90.
Tatăl lui Cătălin Drulă, de pildă, ar fi fost implicat — conform unor surse — în afaceri cu DIE (Direcția de Informații Externe), rețeaua de influență economică a fostei Securități.
Tatăl lui Cătălin Drulă – Gheorghe Drulă – a ocupat poziția de “numărul doi” în compania Felix Telekom, un însemnat contractor de stat, creată încă din anii ’90, cu fondatori incluși membri ai Securității (ex. generalul în rezervă Teodor Ilieș)
În declarațiile publice, Cătălin Drulă a minimalizat acest rol, sugerând că tatăl său ar fi fost doar un simplu angajat al companiei. Sursele indică însă că astăzi Gheorghe Drulă figurează ca director adjunct sau consilier al administratorului .
• Firma Felix Telekom a beneficiat de numeroase contracte cu statul — unele fără licitație — în valoare totală de zeci de milioane de euro. Printre acestea se numără și cele pentru mentenanța rețelelor de educație, în plină pandemie .
• Mai mult, în contextul unui dosar DNA (Microsoft‑EADS), numele lui Gheorghe Drulă apare într-o declarație a unui martor drept persoană implicată în traficul de influență și corupție.
Când armata rămâne verticală
Un ultim detaliu a trecut aproape neobservat: Armata Română nu a răspuns la apelul politic al Ministrului Apărării (USR) sau al Președintelui României, Nicușor Dan (USR), pentru a reduce prezența la funeralii.
Respectul nu e despre omul Iliescu. Ci despre cum vrem să arate democrația românească: ca o luptă eternă între generații care se disprețuiesc reciproc? Sau ca un proiect matur, în care adversarii pot să își dea mâna, măcar în fața morții?