În 2025, existența unui stat care continuă să folosească drone și rachete balistice împotriva infrastructurii civile nu mai poate fi justificată nici strategic, nici moral.
Atacarea blocurilor de locuințe, a grădinițelor, a spitalelor sau a sistemelor de energie nu mai este un act de război — este o operațiune de distrugere socială.
Tehnic vorbind, rachetele utilizate în aceste atacuri — Iskander-M, Kinzhal, Kalibr sau dronele Shahed — nu sunt arme de precizie, ci instrumente de intimidare. Scopul lor nu este eliminarea unei ținte militare, ci inducerea haosului: paralizarea logisticii, ruperea lanțurilor de aprovizionare, distrugerea moralului populației.
Fiecare explozie într-un cartier rezidențial transmite același mesaj: că viața civilă devine parte a câmpului de luptă.
În 2025, când sistemele de ghidare, sateliții și rețelele de recunoaștere pot localiza o țintă cu o abatere de câțiva metri, nicio rachetă care lovește o maternitate nu mai poate fi numită „eroare”. Este alegere.
Și orice alegere de acest tip desființează granița dintre război și crimă.