Zece ani după incendiul din clubul Colectiv, România nu a reușit să finalizeze niciun centru complet funcțional pentru marii arși. Deși tragedia din 2015 a declanșat un val de proteste și promisiuni de reformă, bilanțul din 2025 este mai degrabă un eșec administrativ și medical.
Conform Ministerului Sănătății, țara dispune în prezent de doar 35 de paturi de terapie intensivă destinate pacienților cu arsuri mici și medii. Niciun spital nu poate trata, integral și în siguranță, pacienți cu arsuri extinse. Proiectele pentru centrele de arși din Timișoara, Târgu Mureș și București (Grigore Alexandrescu) sunt încă în diferite stadii de construcție — la zece ani de la promisiuni și la opt ani de la alocarea fondurilor europene.
Întârzierea este critică din perspectivă medicală: în lipsa unor unități specializate, România continuă să transfere pacienți în străinătate, cu riscuri majore legate de infecții, sepsis și pierderea timpului terapeutic.
Dincolo de statistici, imaginea de ansamblu este una paradoxală:
s-a construit un partid politic (USB, devenit USR), dar nu s-a construit niciun spital pentru marii arși.
Iar astăzi, când un bloc explodează în capitală și vinovatul principal pare a fi Engie, nu mai există nici proteste, nici #rezist, nici voce publică care să ceară răspundere.
