De departe, omul celei de-a 33-a ediții a jocurilor olimpice este acest turc născut pe 1 ianuarie 1973, Yusuf Dikeç.
Toți pistolarii erau veniți cu ditamai harnașamentul după ei, cu echipamente șmechere, cu căști speciale, cu ochelari cu lentile asferice, cu distorsiune zero, draci bălțați, doar ca să tragă cu un pistol cu aer comprimat intr-o țintă fixă aflată la 10 metri distanță, și a venit omul nostru de 51 de ani, îmbrăcat într-un tricou de bumbac, cam cum stăm noi prin casă, fără nicio cască, doar cu ochelarii de vedere, că deh, la 51 de ani nu prea mai bunghești fără înaintași pe nas, a băgat relaxat o mănă în buzunar ca și cănd era la bâlci si voia să câștige cel mai mare pluș și să i-l dea iubitei, a țintit, le-a luat marțafoilor ălora argintul olimpic si a plecat acasă, fără atâtea figuri, fără stres, just like that.
Legenda spune că a luat argintul pentru că a tras la țintă fixă, că dacă ținta era în mișcare, le lua ălora aurul. Alții, mai cârcotași, zic că expre nu a vrut să ia aurul, ca să nu atragă atenția lumii intregi că e ucigaș plătit.
Cert e că omul a arătat cel mai bine diferența dintre generații.
