Mai bine de o jumătate de oră de muzică, într-o singură secundă de transfer, de la aproape celălalt capăt al lumii. Durata unei descărcări reale depinde și de server și de pornirea conexiunii.
La descărcare, datele pleacă de la serverul din Noua Zeelandă, împărțite în pachete. Trec prin rețele interconectate, iar routerele le îndrumă către destinație. Ajung în rețeaua operatorului din România și, în cele din urmă, stația de bază le transmite prin radio către telefon.
Pe legăturile de fibră optică, informația călătorește codificată în lumină. Traversările dintre continente se fac, în mod obișnuit, prin cabluri submarine. Pentru transferul cu Noua Zeelandă, o rută posibilă ar trece prin Pacific către SUA, apoi prin America de Nord și peste Atlantic către Europa. Sistemele Southern Cross, de exemplu, leagă Noua Zeelandă de coasta de vest a Statelor Unite.
Capturile nu identifică ruta efectivă a testului, iar cei 17.457 km reprezintă distanța geografică estimată de aplicație. Drumul prin cabluri poate fi considerabil mai lung.
În spatele unui gest banal stau cabluri așezate pe fundul oceanelor, echipamente optice, rețele care cooperează și munca unor generații de ingineri.
Astăzi, putem primi într-o secundă de transfer suficientă muzică pentru mai bine de jumătate de oră. De la peste 17.000 de kilometri.
