Mii de suveraniști protestează împotriva influențelor externe, cerând cu tărie „suveranitate, independență și respectarea valorilor naționale”.
În momentele de maxim patriotism, mulțimea izbugnește în cântec, intonând cu mândrie:
„Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume,
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Destul de ironic, având în vedere că suveraniștii protestează împotriva influenței externe, dar cântă un imn care evocă gloria unui împărat roman născut în Spania și care a condus un imperiu multietnic.
Uneori, simbolurile sunt folosite fără prea multă reflecție asupra contextului istoric. Împăratul Traian era un suveran străin, de origine hispanică, care a anexat Dacia în Imperiul Roman.
Suveranismul românesc e atât de puternic încât nici măcar un împărat roman venit din Spania nu poate scăpa de el :))
Imperiului Roman la apogeu, în jurul anului 117 d.Hr., cu principalele regiuni și orașe:
(1.400 de ani de ani mai târziu a fost descoperită si GREAT AMERICA)
