După convorbirile „cordiale” și întâlnirile simbolice de la nivel înalt, realitatea de pe front arată adesea opusul cuvintelor rostite. Așa s-a întâmplat și după întrevederea de la Alaska: în locul unei destinderi, bombardamentele rusești au crescut în intensitate.
Vladimir Putin își joacă mereu cartea ca un veteran al pokerului geopolitic — mimează calmul, promite pace, dar pregătește mutări agresive în culise. E o strategie veche, rafinată de ani de confruntări cu Occidentul: zâmbește în fața camerei, în timp ce ordonă mișcări tactice în teren.
La fel a fost și în februarie 2022. Cu doar două săptămâni înainte de invazia Ucrainei, liderul de la Kremlin respingea avertismentele NATO, numindu-le „născociri occidentale”. A urmat însă cel mai brutal atac pe scară largă din Europa postbelică.
Putin știe să exploateze ezitările și neîncrederea adversarilor. El joacă nu doar cu armate, ci cu percepții, cu frica și cu imaginea sa de „negociator imposibil”. E un joc de poker la scară globală, în care miza nu sunt jetoanele — ci viețile, stabilitatea și viitorul unei regiuni întregi.