Poate cea mai amară concluzie a prezentului este că, în esență, ne-am întors de unde am plecat.
Privești imagini reale din Fâșia Gaza, sau din alte colțuri ale planetei, și ai impresia că istoria nu doar că se repetă, ci că nici măcar nu a plecat vreodată. Parcă am făcut o buclă înapoi spre anii ’90: aceleași imagini cu oameni sfâșiați de război, aceeași suferință crudă, aceeași incapacitate a lumii de a învăța ceva durabil din propriile ruine.
Am progresat tehnologic. Moral, însă, uneori pare că am rămas pe loc.