Timp de aproape trei decenii, lumea a trăit sub iluzia că echilibrul nuclear obținut după Războiul Rece este stabil. Că amenințarea apocalipsei atomice fusese împachetată în tratate, moratorii și protocoale de verificare.
Dar 2025 arată tot mai clar că acest „pact nescris al prudenței” începe să se topească.
O nouă spirală a competiției nucleare
Rusia, China și Statele Unite reiau, pe rând, testele și modernizările arsenalelor lor strategice — semnalul unei noi curse a înarmărilor.
Moscova a testat recent drona-torpedom Poseidon și racheta cu propulsie nucleară Burevestnik, ambele proiectate pentru a ocoli scuturile occidentale.
În același timp, Washingtonul accelerează înlocuirea vechilor rachete Minuteman III cu noul sistem LGM-35 Sentinel, în timp ce Beijingul extinde facilitățile subterane din zona Lop Nur, afirmând totuși că respectă moratoriul asupra testelor nucleare.
La suprafață, toate par exerciții tehnice. În realitate, ele semnalează că încrederea strategică dintre marile puteri a început să se destrame.
Doctrina care schimbă regulile jocului
Cel mai periculos semn vine din est. Rusia și-a rescris doctrina nucleară — pentru prima dată din 2020 — coborând pragul de utilizare a armelor atomice.
Noua formulare vorbește despre „amenințări critice la suveranitate și integritate teritorială”, termeni mult mai vagi decât vechiul criteriu al „pericolului existențial”.
Mai mult, umbrela nucleară a fost extinsă asupra Belarusului, ceea ce înseamnă că un atac asupra Minskului ar putea fi tratat ca un atac asupra Moscovei.
Într-un context în care Rusia este deja lovită cu armament și tehnologie occidentală — drone, rachete cu rază lungă, sateliți și inteligență artificială militară — ambiguitatea devine o armă strategică în sine.
Pactul care s-a topit
Între 1987 și 2010 a existat un echilibru fragil, dar funcțional.
Fiecare parte avea reguli, inspecții și transparență:
• INF (1987) — a eliminat complet rachetele cu rază medie;
• START I și II (1991–1993) — au redus masiv numărul focoaselor;
• ABM (1972) — a limitat sistemele anti-rachetă, păstrând descurajarea;
• New START (2010) — a fixat ultimele cote sigure.
După 2019, toate aceste fire s-au rupt unul câte unul:
• INF — mort,
• START II — abandonat,
• ABM — denunțat,
• New START — suspendat.
Astăzi, în 2025, nu mai există niciun tratat funcțional de limitare nucleară între SUA și Rusia.
Este pentru prima dată, din 1972 încoace, când lumea nu mai are niciun mecanism real de control reciproc asupra arsenalelor strategice.
O lume care redevine opacă
Tratatele dispărute lăsau în urmă verificări, inspecții, comunicare și previzibilitate.
Fără ele, totul se mută în zona gri: teste ambigue, doctrine flexibile, discursuri agresive.
„Disuasiunea” devine din nou un joc de nervi și neîncredere.
În locul unui echilibru bazat pe transparență, apare unul bazat pe incertitudine — iar incertitudinea, în materie de arme nucleare, este cel mai periculos tip de stabilitate.
Lecția istoriei
Marile puteri nu se tem de armele pe care le controlează, ci de cele ale căror intenții nu le pot citi.
Astăzi, riscul nu este neapărat o detonare nucleară, ci pierdera arhitecturii care făcea imposibilă o greșeală fatală.
O lume fără reguli, fără tratate și fără încredere seamănă izbitor cu anii ’50 — doar că acum, fiecare mișcare este amplificată de inteligență artificială, senzori orbitali și război informațional.
Pactul care ținea lumea în echilibru s-a topit.
Ceea ce rămâne este aburul rece al unei ere care se întoarce.
