În sesiunea din decembrie, Senatul României a adoptat în forma inițială Legea pentru combaterea extremismului, respingând observațiile președintelui Nicușor Dan. Inițiatorul proiectului este Silviu Vexler, deputat și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (FCER), un actor consistent în promovarea legislației anti-extremism și anti-antisemitism.
Scopul declarat al legii este unul corect și necesar într-o societate cu polarizare crescândă: sancționarea propagandei fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, precum și prevenirea fenomenelor extremiste în mediul online.
Problema nu este necesitatea legii, ci tehnica juridică.
Observațiile președintelui Nicușor Dan — respinse de Senat — sunt, din perspectivă constituțională, pe deplin întemeiate. Iar dacă proiectul rămâne în forma actuală, riscurile de abuz și de limitare a libertăților sunt reale.
1. Definiții juridice excesiv de vagi — cel mai mare risc de neconstituționalitate
Legea incriminează fapte precum „promovarea ideilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe” sau „distribuirea de materiale cu caracter extremist”, fără să ofere delimitări operaționale. Lipsesc criterii clare privind:
• intenția autorului
• caracterul public al acțiunii
• contextul (educație, critică, cercetare, jurnalism)
• impactul real sau potențial
• diferența dintre analiză și propagandă
În dreptul penal, principiul lex certa (claritatea și previzibilitatea normei) este obligatoriu. O normă vagă nu poate suporta sancțiuni privative de libertate, pentru că:
• permite interpretări arbitrare
• afectează previzibilitatea legii pentru cetățean
• oferă autorităților spațiu discreționar prea larg
Președintele a indicat explicit această problemă: în forma adoptată, legea poate include sub incidența ei chiar și texte literare, analize istorice, materiale de arhivă sau dezbateri academice.
Această observație este corectă și esențială.
2. Incriminarea distribuției digitale cu pedepse sporite — un artificiu anacronic
Legea introduce pedepse mai severe pentru distribuirea online a materialelor cu caracter extremist.
Această abordare, potrivit standardelor europene, este:
• anacronică
• disproporționată
• nealiniată la jurisprudența actuală CEJ și CEDO
În 2025, difuzarea digitală nu mai este excepția, ci norma. Suprapedepsirea mediului online, doar pentru că este online, nu reflectă un pericol social suplimentar în mod automat — ci doar un reflex normativ depășit.
Observația președintelui este logică: pedepsele trebuie calibrate după intensitatea și efectul social, nu după mijlocul tehnic al comunicării.
3. Lipsa clară a excepțiilor pentru educație, cercetare și jurnalism
Orice lege care sancționează idei, simboluri sau materiale istorice trebuie să protejeze explicit:
• cercetarea istorică
• jurnalismul de investigație
• arhivele
• documentarele
• prezentările academice
• critica argumentată
În forma actuală, legea nu distinge între:
a. promovare (intenție extremistă reală)
și
b. analiză (context educativ, istoric sau artistic)
Această zonă gri este exact locul unde apar abuzurile.
Președintele a subliniat această vulnerabilitate — și are dreptate.
4. Riscul real de transformare a legii într-un instrument de cenzură politică
Când definițiile sunt vagi, iar sancțiunile sunt mari (până la 10 ani în unele cazuri), apar riscuri sistemice:
• dosare penale deschise selectiv
• intimidarea criticilor politici
• autocenzură în presă
• blocarea dezbaterilor istorice sensibile
• interpretări disproporționate în instanță
Legislația anti-extremism trebuie să fie:
• precisă
• limitată
• strict proporțională
• aplicată doar în cazuri grave, nu în interpretări largi
Forma actuală este prea elastică — iar elasticitatea în drept penal este un risc major.
5. Intenția inițiatorului este legitimă. Executarea legislativă nu este.
Silviu Vexler are o istorie coerentă în promovarea legislației anti-extremism, iar intenția sa este una perfect justificată într-o Europă în care discursul radical crește.
Problema nu este inițiatorul și nici obiectivul.
Problema este modul în care legea este construită:
• lipsă de claritate
• definiri incomplete
• pedepse dezechilibrate
• absența distincției între propagandă și analiză
• lipsa compatibilității cu standardele europene de protecție a libertății de exprimare
Președintele a indicat exact aceste puncte. Observațiile sunt valide juridic și constituțional. Ignorarea lor reprezintă un risc.
România are nevoie de o lege anti-extremism, dar are nevoie de una scrisă corect
Combaterea extremismului este un obiectiv legitim.
Dar o lege prost calibrată poate:
• limita libertăți
• crea abuzuri
• genera cenzură
• inhiba cercetarea și educația
• produce efecte judiciare neprevăzute
• deteriora calitatea democratică
Observațiile președintelui Nicușor Dan sunt coerente, argumentate și aliniate standardelor europene.
Din acest motiv, proiectul ar trebui revizuit, nu adoptat în forma actuală.