Nu am fost niciodata la cimitir, pentru ca cimitirul poate fi doar simbolul unui drum… nu destinația.
Durerea, uneori, nu are nevoie de morminte, ci de tăceri mai adânci.
Nu ne-am dus la cimitir, dar ne-am dus în noi pentru că nu există doliu „corect”. Există doar ceea ce rămâne în inimă.
Morții nu dispar.
Se dizolvă în viața noastră.
În vise.
În amintiri.
În iubirea care nu moare.
