Mihail Gorbaciov a contribuit direct și decisiv la tranziția de la URSS la Federația Rusă. Oficial, scopul său a fost modernizarea Uniunii prin perestroika și glasnost. Neoficial, rămâne dezbaterea: a fost surprins de prăbușire sau a prevăzut totul?
Indiciile tehnice arată că știa perfect starea reală a economiei și a alegerilor politice pe care le făcea. Introducerea simultană a reformelor a slăbit controlul central, iar legalizarea alegerilor în RSFS Rusă a creat un lider paralel – Boris Elțîn – pregătind terenul pentru desprinderea inevitabilă. Chiar și momentul final, Acordul de la Belaveja, a fost întâmpinat cu o acceptare rapidă, nu cu rezistență.
Astăzi, Ilie Bolojan♓️ pare prins într-o altă perioadă de tranziție. Nu e imperiu care se destramă, dar e un stat tensionat: război la graniță, inflație persistentă, deficit bugetar și crize politice care se multiplică. Grevele și protestele din ultimele luni dau acel parfum de „smells like ’90s” – o atmosferă în care liderii trebuie să navigheze între haos și reformă, cărând în spate un sac greu de probleme.
Doi pești, două epoci, aceeași linie invizibilă: conducerea într-un timp al schimbărilor, cu presiunea de a nu lăsa totul să se destrame.