La începutul lunii octombrie 2025 președintele american Donald Trump a mediat semnarea unui nou acord de încetare a focului între Israel și Hamas — un demers prezentat ca „un pas istoric spre stabilitate în Orientul Mijlociu”.
Acordul, aprobat de cabinetul israelian și acceptat de conducerea politică a Hamas, prevedea:
• suspendarea operațiunilor aeriene și terestre,
• eliberarea treptată a ostaticilor israelieni,
• eliberarea a peste 200 de prizonieri palestinieni,
• și restabilirea parțială a fluxului de ajutor umanitar către Fâșia Gaza.
Deși documentul a fost semnat în termeni diplomatici clari, realitatea din teren a demonstrat că pacea rămâne o construcție fragilă. La mai puțin de două săptămâni de la intrarea în vigoare a armistițiului, aviația israeliană a reluat loviturile aeriene asupra unor obiective considerate „ținte legitime Hamas”, invocând o serie de atacuri asupra pozițiilor sale militare din apropierea frontierei.
Conducerea din Gaza a reacționat acuzând Israelul de încălcarea directă a acordului, iar bilanțul civil a crescut din nou — zeci de victime, inclusiv copii.
Analiștii regionali remarcă faptul că planul de pace promovat de Trump, deși ambițios pe hârtie, nu a rezolvat cauzele structurale ale conflictului:
• lipsa unei arhitecturi de securitate reciproc garantate,
• inexistența unui mecanism de monitorizare imparțială,
• și menținerea blocadei economice asupra Gazei.
În absența acestor elemente, orice armistițiu rămâne mai degrabă o pauză strategică decât un acord de pace durabil.
Pe fondul tensiunilor crescânde și al lipsei de încredere, Orientul Mijlociu continuă să demonstreze că pacea nu este doar o semnătură diplomatică, ci o ecuație de forță, percepție și timp.