Ziua de 18 martie 2026 a împins războiul SUA–Iran într-o fază și mai periculoasă. Nu doar pentru că au continuat loviturile și represaliile, ci pentru că frontul s-a mutat mai apăsat asupra infrastructurii energetice, asupra traficului maritim din Golf și asupra centrului de comandă politic al Iranului. Când astfel de puncte sensibile sunt atinse în aceeași zi, ecoul nu mai rămâne local: se simte imediat în piețe, în transporturi și în calculele tuturor statelor din regiune.
Cel mai important fapt al zilei a venit din sudul Iranului, în zona South Pars și Asaluyeh. Acolo au fost lovite instalații energetice care fac parte din South Pars/North Dome, rezervorul de gaze împărțit de Iran și Qatar și descris de Reuters drept cel mai mare rezervor de gaze din lume. Tocmai de aceea atacul nu a fost perceput ca o simplă lovitură asupra unor facilități industriale, ci ca un semnal că războiul a început să atingă unul dintre nodurile energetice majore ale planetei. AP a relatat, la rândul ei, că South Pars este unul dintre cele mai mari câmpuri de gaze din lume și că lovitura a provocat incendii și perturbări operaționale.
Consecințele au venit rapid. După atac, Teheranul a amenințat instalații energetice din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, iar piețele au reacționat imediat: petrolul Brent a urcat spre 109–110 dolari pe baril în cursul zilei, pe fondul temerilor că escaladarea ar putea lovi și mai puternic producția și exporturile din Golf. Qatarul a condamnat atacul asupra zonei South Pars și l-a prezentat ca pe o escaladare gravă pentru securitatea energetică regională și globală.
În paralel, Strâmtoarea Hormuz a rămas unul dintre cele mai fragile puncte ale lumii. La Organizația Maritimă Internațională a fost înaintată o propunere pentru crearea unui coridor maritim sigur, destinat evacuării a aproximativ 20.000 de navigatori rămași blocați în Golf. Reuters notează că sute de nave și-au suspendat operațiunile după amenințările iraniene, iar asta arată cât de repede poate deveni o criză militară și o criză comercială globală, mai ales într-o zonă prin care trece, în mod normal, aproximativ o cincime din petrolul și gazele transportate pe mare la nivel mondial.
Pe plan politic, presiunea asupra conducerii iraniene a rămas ridicată. Kremlinul a condamnat uciderea lui Ali Larijani, confirmată de presa iraniană apropiată regimului, și a cerut încetarea focului și negocieri. În aceeași zi, serviciile americane de informații au transmis în Senat că regimul iranian este degradat, dar încă funcțional, ceea ce înseamnă că Teheranul rămâne capabil să coordoneze lovituri directe sau prin intermediari împotriva intereselor americane și aliate.
Efectele regionale s-au văzut imediat și în Irak. Ambasada SUA din Bagdad a fost vizată de un nou atac cu dronă, după alte lovituri similare raportate în ziua precedentă asupra facilităților diplomatice americane din apropierea aeroportului. Nu au fost anunțate imediat victime sau pagube, dar episodul confirmă că războiul nu rămâne limitat la teritoriul iranian și israelian, ci se revarsă tot mai vizibil în spațiile unde operează milițiile aliniate Teheranului.
Un alt motiv serios de neliniște a venit din zona nucleară. Rusia a condamnat o lovitură produsă în apropierea centralei de la Bushehr și a avertizat asupra riscurilor radiologice pe care le implică apropierea conflictului de un reactor operațional. Iranul a comunicat Agenției Internaționale pentru Energie Atomică că nu au existat victime și nici pagube la centrală, dar simplul fapt că infrastructura nucleară a intrat atât de aproape de raza directă a războiului arată cât de subțire a devenit linia dintre escaladare convențională și un accident cu potențial mult mai grav.
Privită în ansamblu, ziua de 18 martie nu a fost doar o zi de bombardamente și reacții politice. A fost ziua în care războiul a atins explicit energia lumii. Lovirea zonei South Pars/Asaluyeh a ridicat miza conflictului la un alt nivel, tocmai pentru că South Pars/North Dome nu este un obiectiv oarecare, ci unul dintre marile centre energetice ale planetei. De aici înainte, fiecare lovitură nu va mai fi citită doar militar, ci și prin efectul ei asupra petrolului, gazelor, rutelor maritime și stabilității economice globale.