În februarie 2022, Moscova a pornit un război pe care îl anunța rezolvat înainte de decont. Kievul urma să cadă în zile, Ucraina să dispară ca proiect, iar ordinea europeană să se rescrie de la o tribună. Patru ani și jumătate mai târziu, în octombrie 2026, bilanțul arată altfel: front blocat, economie legată cu sârmă de război, și o diplomatie care se măsoară în poze de summit.
În februarie 2022 teoria era de Blitzkrieg ⚡️ Kiev în zile, regimul cade, armata nu apucă să se așeze. Ca idee, același pariu ca intrarea în Polonia din 1939: șocul închide războiul înainte să înceapă. Polonia de atunci a căzut. Ucraina de astăzi, nu.
După eșec a venit teoria din 2024: avansezi încet, apărarea obosește, capitularea vine de la sine. În 2026 și aia a rămas fără teren. Din martie, câștigurile nete sunt aproape zero. În septembrie, pierdere netă.
Institutul pentru Studiul Războiului arată că, din martie, câștigurile nete rusești sunt aproape zero. În septembrie, armata rusă a pierdut net circa 81 km² de teritoriu controlat, sau vreo 175 km² dacă numeri și infiltrațiile fără control real. Operațiunea ucraineană Vivaldi a recucerit cel puțin 140–147 km² în zona Lyman, și încă nu s-a încheiat.
Putin a anunțat, pentru aceeași lună, 1.301 km² „cuceriți”, de două ori și jumătate mai mult decât în lunile anterioare. ISW a calificat cifra drept atât de departe de realitate încât pare o halucinație. Serviciul danez de informații a spus, la sfârșitul lui septembrie, că nu există perspectivă de spargere majoră a frontului în următoarele șase luni.
Rusia controlează în continuare cam 18–20% din Ucraina, cu Crimeea și zonele de dinainte de 2022. Nu țara. Când frontul nu mai livrează, teoria se mută pe iarnă: drone cu reacție și rachete balistice pe energie și orașe, ca să forțeze populația să ceară capitularea. Asta e presiune pe orașe. Nu e marș pe Kiev.
Economia care își mănâncă masa de mâine
Prăbușire spectaculoasă nu e. E mai scump decât atât: o economie de război care își consumă rezervele ca să țină linia.
Deficitul federal pe 2026 a sărit peste ținta anuală încă din vară. Fondul de rezervă e subțire, dobânzile sugrumă creșterea civilă, iar bugetul pe 2027–2029 ține apărarea sus, spre 17 trilioane de ruble pe an, în timp ce restul stă la coadă. Kiel Institute nota în iunie că fundațiile structurale s-au erodat și că poziția macro nu e sustenabilă: creșterea stă pe loc, tampoanele fiscale sunt aproape goale, iar capacitatea de a duce războiul depinde direct de încasările din hidrocarburi.
Petrolul încă ține mașinăria, ajutat și de scumpirea din războiul din Golf. Volumele sunt însă lovite de dronele ucrainene pe rafinării și export, iar spre China marfa pleacă cu discount, de la un furnizor care nu mai are alternativă. China e cam 35% din comerțul rus și principalul furnizor de componente critice. Nu e parteneriat între egali. E o dependență cu etichetă de prietenie strategică.
Multipolaritatea care nu plătește factura
Izolare totală nu există. Putin apare la BRICS, dă mâna cu Xi și cu Modi, iar comunicatele vorbesc despre lume multipolară. Poza funcționează. Mecanismul, nu.
BRICS nu i-a dat Rusiei scut anti-sancțiuni, nici recunoașterea ocupației, nici un sistem de plăți care s-o scoată din plasa occidentală. India și Brazilia nu vor club anti-american. China cumpără ieftin și livrează piese. Membrii noi au intrat într-un club existent, nu într-un proiect rusesc de ocolire a sancțiunilor. Pentru o putere care voia să rescrie regulile, masa de la summit e o consolare, nu o victorie.
Ce a rămas în picioare
Nuclearul. Petrolul, cât mai curge la preț utilizabil. Răbdarea de a uza o țară mai mică și pe aliații ei. Astea țin Rusia în joc, dar nu o fac câștigătoare.
Efectul invers e deja măsurabil: NATO s-a lungit cu Finlanda și Suedia, Europa s-a reînarmat, iar armata care trebuia să termine în trei zile arde oameni și stocuri ca să țină niște raioane în Donbas. Moscova cere în continuare tot ce a cerut în 2022.
Un îngheț pe linia actuală nu e victoria imaginată în 2022 și nici nu pare acceptat ca final.
Pe scurt: n-au cucerit Ucraina, și-au legat bugetul de un război pe care nu-l pot închide și au transformat „ordinea nouă” într-un război pe care îl finanțează ca să nu-l piardă pe hârtie. Pentru un război despre care se credea câștigat din prima săptămână (Blitzkrieg⚡️), e un fel elegant de a te face de rahat la scară planetară.